Cutia de viteze de tip BE este găzduită într-un carter din aliaj de aluminiu și atașată la capătul stâng al motorului. Este format dintr-o cutie de viteze, transmisie finală și diferențial. Cutia de viteze are cinci trepte înainte sincronizate și o treaptă înapoi. Carcasa cutiei de viteze este formată din trei părți din aliaj de aluminiu turnat sub presiune. Există două tipuri de transmisie manuală la mașini. Ambele tipuri de cutii de viteze sunt similare și funcționează după cum urmează.
Cuplul de la arborele cotit al motorului este transmis prin ambreiaj la arborele de intrare al cutiei de viteze, pe care este montat discul de ambreiaj. Arborele de intrare este montat pe rulmenti cu bile. În plus, cuplul este transmis arborelui secundar, al cărui capăt drept este montat pe un rulment cu role, iar capătul stâng pe un rulment cu bile. De la arborele secundar, cuplul este transmis diferenţialului şi arborilor de antrenare. În poziția neutră, angrenajele arborelui de intrare și arborelui de ieșire se rotesc liber și nu transmit cuplu diferenţialului.
Sincronizarea treptelor de viteză 1 și a 2-a are loc pe arborele secundar, iar sincronizarea treptelor de viteză a 3-a, a 4-a și a 5-a are loc pe arborele de intrare. S-au aplicat noi sincronizatoare de proces. Furcile din fontă au un strat de molibden pe suprafețele lagărelor (Furcile treptei a 5-a sunt realizate din bronz).
Mecanismul schimbătorului de viteze este acţionat de o pârghie situată pe podeaua vehiculului. Mecanismul de schimbare a vitezei mișcă furca corespunzătoare, care mișcă sincronizatorul și asigură o legătură rigidă între angrenajul arborelui principal și arborele principal.
Diferenţialul este de tip clasic, are doi sateliţi şi două trepte laterale. Carcasa diferentialului este realizata din fonta sferoidala. Inelele colectoare ale sateliților sunt fabricate din poliamidă saturată cu dioxid de molibden.